Sursa AICI
Când am ajuns în America la sfârşitul anilor ’90 mi-am umplut rafturile de cărţi de apologetică. Dulce obsesie de tânar inginer (uatevărdatmins) care a dat peste bonanza librăriilor din vest. La un loc de cinste erau cele scrise de Francis Schaeffer, James Sire sau Os Guinness, acoperind oarecum zona numită ‘apologetică culturală’.
Cuvântul cheie (şi la modă) în toată povestea asta era worldview. Un concept folosit de multă vreme în filosofia germană de la Kant încoace şi preluat în lumea anglofonă nu mult după aceea. Diverşi autori i-au dat nuanţe şi întrebuinţări diferite, dar, în general, termenul se referea la modul în care o persoană interpretează viaţa şi realitatea înconjurătoare. Mai aproape de noi, Schaeffer şi alţi protestanţi (mai ales pe linia reformată a lui Kuyper) au început să-l folosească în încercarea de a prezenta creştinismul ca un fenomen cultural bine conturat şi, adesea, antitetic altor sisteme de gândire.
Într-o carte superbă despre Psalmi aparută acum câteva luni, N.T. Wright face o aluzie la Francis Schaeffer şi la conceptul de worldview popularizat prin scrierile sale.
The Psalms thus transform what I have called our “worldview”. I use this term in a specific way that I have developed over the last twenty years. A “worldview” in this sense is like a pair of spectacles: it is what you look through, not what you look at. Worldviews, in this sense, are complex and consist of the swirling combination of stories, symbols, habitual praxis, and assumed answers to key questions (Who are we? Where are we? What’s wrong? What’s the solution? And What time is it?). This developed notion of “worldview” has its roots in some aspects of continental philosophy, though I have developed it slightly differently; I have set it all out in various places, such as the volumes in my series Christian Origins and the Question of God. There is, however, a quite different meaning of “worldview” that has recently become popular in some circles in America, particularly under the influence of Francis Schaeffer and his disciples. There it is used to refer to a basic kit of would-be Christian assumptions that for some reason have taken on a particular political slant. That is not what I am talking about, as will become clear.
(The Case for the Psalms: Why They Are Essential, HarperOne 2013, p.7-8)
Să spun drept, am cam rămas cu buzele umflate… Ştiam despre turnura spre activism din ultimii ani ai lui Schaeffer, dar mă aşteptam să ni se spună un pic mai mult despre cum e definită ideea de worldview în gândirea acestuia. Încă îl citesc fără să-mi fac prea multe griji de înhămarea ideilor sale la oareşce agende de o anumită coloratură ideologică. Se pare că, în cazul de faţă, Wright a fost luat niţel pe sus de avântul retoric care-l caracterizează atunci când critică (pe bună dreptate cred eu) “dreapta religoasă” americană.
Ce mi-a placut însă e sumarizarea destul de clară a ce înţelege Wright prin worldview (frumoasă metafora vârtejului! — swirling combination). Voi continua de aici în postarea următoare.
odiseea credinţei 