Nu… nu-i vorba de un nou episod din celebra serie de filme cu Harrison Ford (acum câteva zile l-am văzut pe al treilea şi recunosc că mi-a plăcut, mai ales cum işi roteau capetele extratereştrii aceia de cristal).
În urmă cu mai bine de un an am scris o recenzie critică a filmului documentarThe Lost Tomb of Jesus – şi a cărţii cu acelasi subiect – încercând să prezint dedesubturile acestui demers.
Iniţial mă gândeam la un articol pe maxim 2-3 pagini, dar pe măsură ce am înaintat cu strângerea datelor mi s-a părut de folos ideea unei prezentări critice mai detaliate a “teoriei mormântului”.
Pană nu demult articolul a circulat doar într-un cerc restrâns de prieteni şi pe grupul de discuţii “Confesionala”. Acum îl puteţi găsi în format PDF atât pe site-ul Mersul Vremurilor cât şi la linkul de mai jos.
Sper să nu descurajeze lungimea articolului şi nici stilul cam tehnic (deh… deformaţie profesională).
========================
O prezentare critica a teoriei mormantului lui Isus
Chicago, 24 martie 2007
Noul film documentar Mormantul pierdut al lui Isus pretinde ca un mormant descoperit in 1980 in cartierul Talpiot al Ierusalimului contine osemintele lui Isus din Nazaret si ale familiei sale. Filmul a fost difuzat duminica, 4 martie 2007, pe canalul american de televiziune Discovery si prezinta asa-numite “dovezi” care contrazic credinta biblica in invierea si inaltarea la cer in trup a Domnului Isus Hristos.
Ce ar putea avea în comun un blog de apologetică creştină cu calul troian, ciclopii sau cântecul ademenitor al sirenelor din străvechea Odisee? Şi ce împărtăşim noi, călători şi căutători de secol 21, cu Ulise – eroul neînfricat al epopeelor homerice?
Poate nimic altceva decât odiseea însăşi, Odiseea noastră a fiecăruia, din Troia înapoi spre casă, spre Itaca. O călătorie lungăşi plină de aventură, presărată cu tot felul de întâmplări neprevăzute, cu căderi şi victorii, cu lacrimi şi bucurii, cu capcane şi izbândă.
Iar în mijlocul acestor talazuri se nasc întrebările – aspiraţii după sens si semnificaţie, căutări după lumina Farului care să ne scape din întunericul existenţial şi să ne lumineze calea.
Rostul
Acest pseudo-jurnalîşi propune, stimate cititor, să punăîntrebări şi să caute răspunsuri, fără a avea pretenţia absurdă a unei perspective infailibile. Este scris dintr-un punct de vedere creştin asupra vieţii şi se adresează deopotrivă credincioşilor şi celor sceptici.
Etica
Autorul, credincios de tradiţie baptistă, va încerca să se ţină de(o)parte de subiecte care despart pe creştini în felul lor de înţelegere a dogmei şi a modului de închinare şi să sublinieze acele elemente de crez care constituie un fel de coloană vertebrală a învăţăturii – ceea ce scriitorul englez C. S. Lewis numea “mere Christianity”.
Subiecte teologice la modă, dar controversate, precum arminianism vs. calvinism, premilenism vs. amilenism, inspiraţie verbală vs. inspiraţie generală sau creaţie în şase zile vs. creaţie de-a lungul erelor geologice vor fi lăsate spre dezbatere celor competenţi în domeniu.
Aceasta nu înseamnă că autorul nu are o poziţie bine definităîn ceea ce crede, ci doar că vede mai de folos o discuţie bazată pe fundamentele credinţei, împărtăşite de majoritatea cultelor creştine. Considerăm că aceasta este poziţia potrivită din care ar trebui susţinută o eventuală apărare a credinţei.
În mod similar relaţiei dintre creştini, credem că respectul şi dorinţa de a înţelege poziţia celuilalt trebuie să conducăşi discuţia împreună cu cei care nu mărturisesc un crez creştin – fie ei atei, sceptici sau de o altă religie. Să nu uităm că avem atât de multe lucruri în comun, dacă nu doar simplul fapt că suntem fiinţe umane supuse aceloraşi frământări şi întrebări.
Sperăm că cititorul nu va fi descurajat de pornirea împăciuitor-ecumenică a autorului, care va da din când în când ocazia – ca şi antidot – la schimburi amicale de focuri.
Cărţile
Ne propunem ca începând cu luna MARTIE 2009 să parcurgem câteva cărţi pe care să le prezentăm sub forma unor note de lectură.
Comentariile sunt binevenite iar moderatorul se va strădui să participe la discuţie atunci când este nevoie, în limita timpului permis de alte obligaţii cotidiene.
Ca şi gând călăuzitor pentru călătoria care ne stăînainte am ales câteva rânduri din rugăciunea de dimineaţăa părintelui Arsenie Boca:
Doamne Isuse Cristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să te pierd pe tine.
Doamne ajută!
Şi acum, o întrebare pentru cititori:Voi cu care carte aţi începe?
odiseea credinţei 