Teologie sau istorie?

Teologul britanic N.T. (Nicholas Thomas) Wright îşi propune să ne convingă, în majoritatea lucrărilor sale, că istoria face casă bună cu teologia şi că separarea lor este nu doar nenaturală, ci şi periculoasă.

Wright este în primul rând un istoric, specialist în lumea Palestinei primului secol – contextul multicultural în care s-a născut credinţa creştină. De aceea, eforturile sale în domeniul teologiei au un puternic accent pe istorie, fapt întâlnit destul de rar la evanghelici, care adeseori l-au vazut pe Isus cel real ca fiind doar al credinţei, separat de cel al istoriei.

Realizând puţinătatea izvoarelor istorice şi îngrozindu-se de aşa-zisele portrete ale lui Isus aflate în totală disonanţă cu Evangheliile, mulţi creştini şi-au pierdut speranţa că metodele cercetării istorice mai pot oferi ceva în cunoaşterea lui Isus din Nazaret. În consecinţă, acest scepticism istoric exagerat a dus la îmbrăţişarea unor imagini aproape docetice ale Mântuitorului: un Isus ultra-spiritualizat care “pluteşte la 6 inch deasupra lucrurilor”, folosind o expresie a lui Wright.

Dar Tom Wright nu cade nici în cealaltă extremă, himera construirii unei istorii pure, disociate de teologie – o cale mult bătută în cei peste 150 de ani de Quest (căutare) a lui Isus cel al istoriei. Dimpotrivă, se pronunţă categoric împotriva aberaţiior celor din grupul Jesus Seminary (şi a altor încercări mai vechi) propunând un model de interogaţie istorică care integrează conceptele teologice ale vremii respective.

Rezultatul nu mai este atunci un portret al lui Isus rupt de cel al Bisericii, ci unul care este în armonie cu Evangheliile, aruncând lumină asupra acestora şi ferindu-ne de tentaţia culorilor docetice.

Realismul critic

Unul din pilonii pe care se bazează gândirea lui Wright este realismul critic. Ce este acesta şi de ce este important?

În cateva cuvinte, realismul critic este o epistemologie, o modalitate de cunoaştere a lumii din jur care crede în realitatea obiectivă a obiectului sau evenimentului studiat, dar se îndoieşte că îl putem cunoaşte în mod direct, cu o exactitate absolută.

Chiar dacă obiectul studiului există independent de mintea noastră (realism, opusul idealismului), procesul cunoaşterii este influenţat de ochelarii cu care privim lumea (worldview-ul individual) şi ca atare imaginea obţinută va fi, într-o măsură mai mică sau mai mare, deformată. Aşadar, va trebui sa facem un efort de conştientizare a ochelarilor care-i folosim (câte dioptrii?) şi de ajustare a imaginii prin confruntarea ei cu alte imagini obţinute înainte sau de către alţii (critica cunoaşterii).

Gândiţi-vă, de exemplu, la reconstituirea unui accident auto într-o intersecţie aglomerată din Bucureşti. Vine poliţistul şi întreabă: cum s-a întâmplat? Martorii şi cei implicaţi încep să descrie evenimentul, fiecare din perspectiva permisă de situaţia, locul sau dispoziţia emoţională în care se afla în acel moment. Unele descrieri se pot bate cap în cap cu altele. Martorii pot greşi, intenţionat sau nu.

Ce o sa facă poliţistul, va abandona căutarea pentru că nu a avut acces direct la accident? Va da dreptate fiecarui martor, acceptând contradicţiile? Sau va analiza declaraţiile în mod critic, ţinând cont de persoana care depune mărturie, de interesele ei, de posibilele ei slăbiciuni şi chiar de capacitatea sa, a poliţistului de a-i înţelege pe martori? Între noi fie vorba, cam rar un asemenea poliţist…

Epistemologia folosită de Wright este asemănătoare cu cea a poliţistului conştiincios de mai sus:

(1) credem că este posibil să se fi întâmplat ceva, independent de prezenţa noastră acolo (Ex. realitatea istorică a răstignirii lui Isus)

(2) nu avem acces direct, nemijlocit, la realitatea respectivă (Ex. avem doar izvoarele istorice, de obicei un text)

(3) trebuie sa fim critici cu noi înşine, judecând modul în care obţinem informaţiile şi felul în care reconstruim mental ce s-a întâmplat (Ex. s-ar putea foarte uşor să interpretez evenimentele din secolul I prin prisma mişcării de emancipare a negrilor din America)

Grant Osborne, profesor de Noul Testament la Trinity Evangelical Divinity School din Chicago, foloseşte această epistemologie în procesul de interpretare al Scripturii şi o numeşte “spirala hermeneutică”. Nu avem acces direct şi imediat la obiectul studiat, iar cunoaşterea vine în urma unei mişcări în spirală, de apropiere cognitivă prin observaţii repetate şi reevaluare constantă a poziţiei noastre ca subiect al cunoaşterii.

Un alt susţinător al realismului critic este Kevin Vanhoozer, profesor la aceeaşi şcoală. În cartea Is There a Meaning in This Text? (1998) Vanhoozer plasează realismul critic între realismul naiv (pot cunoaşte imediat şi complet obiectul studiat deoarece nu port ochelari) şi scepticismul deconstrucţiei postmoderne (nu pot cunoaşte obiectul studiat deoarece am multa vopsea pe ochelari).

Tom Wright însuşi se îndepărteaza atât de cunoaşterea absolută pozitivistă cât şi de fenomenalismul post-Kantian care poate fi sigur doar de datele obţinute prin simţuri, nu de obiectul studiat.

Pentru el, realitatea istorică poate fi cunoscută, urmând cu atenţie şi perseverenţă calea neîntreruptă a “dialogului sau conversaţiei dintre cunoscător şi obiectul cunoscut” (citat din cartea sa, The New Testament and the People of God).

Next

Data viitoare vom prezenta teologia narativă, un alt pilon al gândirii lui N.T. Wright

Anunțuri