N. T. Wright şi fascinaţia noului (1)

Acum că se simte adiere de primăvară – cel puţin după calendar – şi natura e pe cale să se înnoiască, am găsit nimerit să lansez la apă corabia Odiseei cu o discuţie despre nou în contextul teologiei creştine contemporane.

Prima carte

După cum anunţam la începutul lunii ianuarie, intenţia acestui pseudo-blog este de a prezenta câteva cărţi de apologetică creştină sau din domenii conexe prin intermediul unor note de lectură, oferind astfel un pretext pentru discuţii libere în jurul subiectului credinţei.

Am stat şi am cujetat, vorba ardeleanului, cu ce carte să purced la drum. Cu o introducere în filozofie sau despre istoricitatea Evangheliilor? Sau o prezentare a aşa-numitelor erezii din biserica primelor secole?

Până la urmă am cedat unei tentaţii mai vechi şi sfatului unui prieten, domnul Dănuţ Mănăstireanu şi l-am ales pe renumitul teolog anglican N.T. Wright cu a sa carte, “The Challenge of Jesus” (versiunea în limba română a apărut în 2007 sub titlul “Mesia” la editura Aqua Forte din Cluj, traducere Dorin Axente).

Episcopul N.T. Wright

(Credit foto: AICI)

Dar înainte de a începe lecturarea propriu-zisă şi prezentarea ideilor din carte, cred că este necesară o introducere a teologiei autorului şi mai ales a metodelor cu care acesta operează în studiul lui Isus din Nazaret dintr-o perspectivă istorică. Într-o serie de postări care vor urma voi încerca să fac acest lucru cât mai “user-friendly”, pe înţelesul tuturor.

Fascinaţia noului

Revenind la subiectul de azi, ce mai poate fi spus NOU în credinţa creştină?

N.T. (Tom) Wright este nu doar un teolog renumit, ci şi unul controversat. Este cunoscut mai ales ca entuziast promotor al “Noii Perspective asupra lui Pavel” (The New Perspective on Paul, NPP) – pe scurt, o interpretare a scrierilor apostolului din perspectiva contextului iudaic, ansamblu de vederi care intră în conflict, pe alocuri, cu interpretarea protestantă tradiţională.

Războiul ideilor e in toi, cel puţin in lumea teologică britanică şi americană. Rândurile s-au strâns în jurul poziţiei favorite şi chiar s-au radicalizat pe ici-colo: Wright e văzut fie ca un Sf. Gheorghe care se încumetă să se lupte cu balaurul rigidităţii tradiţiei protestante, fie ca pur şi simplu un eretic al secolului 21.

Dar nu despre NPP intenţionez să vorbim aici, cel puţin deocamdată, ci despre modul NOU, inovativ, proaspăt – alt termen favorit lui Wright, în care acesta îl (re)descoperă tocmai pe întemeietorul credinţei creştine – Isus din Nazaret, Mesia şi Dumnezeu Întrupat.

Întrebarea care se pune este cum vedem noi, credincioşi sau necredincioşi, o încercare de inovaţie în teologie? Care este atitudinea corectă?

a) respingere categorică: orice adăugare sau modificare a setului de învăţături creştine, aşa cum îl cunoaştem fiecare din tradiţia căreia îi aparţinem, constituie o erezie asupra căreia Biblia ne avertizează în diferite locuri.

b) acceptare necondiţionată: orice idee nouă e binevenită, chiar dacă mai târziu se va fi dovedit greşită sau nefolositoare. Se merită să riscăm, deoarece fără risc nu există progres.

c) undeva pe la mijloc: o acceptare critică a noilor idei. Prudenţa este cuvântul cheie aici. Înaintăm, dar cu pasi mici, cu prudenţă.

Nu am menţionat mai sus ca să nu încarc prezentarea, dar o inovaţie în teologie începe de obicei cu o schimbare în hermeneutică: un mod diferit de a interpreta textul Scripturii. Personal, consider că acesta este punctul forte al lui Wright, contribuţia sa majoră în domeniul studiilor biblice, nu atât în crearea de noi dogme (cei care îl acuză de erezie văd asta la el), ci în reinterpretarea şi îmbogăţirea celor existente prin aplicarea unei NOI optici.

Atenţie, nu vorbim aici de o schimbare în modul de închinare sau aplicare a învăţăturii creştine, ci de dogmele credinţei însele. Cred că e mai uşor de găsit un răspuns la o întrebare despre muzică în biserică sau evanghelizări pe stadioane, decât la una despre dogme în context postmodern.

Ce părere aveţi, deci?

Next

Data viitoare voi încerca să prezint trei piloni ai hermeneuticii lui Tom Wright: realismul critic, analiza worldview-urilor şi teologia narativă.