În prima seară a conferinţei de la Cluj, profesorul N.T. Wright a vorbit despre semnificaţia răstignirii lui Isus, preluând atât titlul cât şi argumentele prezentate dintr-un volum apărut recent — The Day the Revolution Began (în limba română Ziua în care a început revoluţia, editura Deisis, 2017). Voi puncta mai jos ideile principale din discursul domniei sale, cu intenţia de a arunca un pic de lumină asupra firului argumentaţiei şi de a-i motiva astfel pe cei curioşi, critici sau suporteri, la o lectură atentă a cărţii sau măcar la vizionarea înregistrării conferinţei. Dar mai înainte, câteva întrebări care mi-au venit în minte urmărind prezentarea.
În primul rând, în ce măsură e primită o idee teologică nouă (proaspătă, în jargonul wrightian) de către comunitatea credincioşilor? Adică să nu rămână doar la nivel de speculaţie academică, ci să îşi găsească un loc, să fie incorporată, ‘adoptată’, în crezul şi închinarea curentă a bisericii. Dat fiind faptul că, de-a lungul vremii, inovaţiile nu şi-au prea găsit locul în biserică, fiind privite cu suspiciune, dacă nu chiar sinonime cu erezia. Cu precădere dacă puneau în discuţie învăţături considerate de o importanţă fundamentală. Subtitlul cărţii lui Wright este „regândind sensul Crucii lui Iisus” şi bănuiesc că ar putea declanşa un semnal de alarmă în mintea credinciosului evlavios, care să-l determine să închidă repede cartea, înainte de a-i cântări argumentele.
Apoi, îmi face impresia că concluziile la care ajunge Wright nu îşi găsesc uşor sprijinul în lipsa unui anumit mod integrativ de a citi Biblia, ca poveste a poporului evreu. La nivel popular — cel puţin aşa cum am înţeles eu — modelul a fost mai degrabă ‘mărgele înşirate pe o sfoară’, istorisiri importante, dar nu neaparat legate între ele. Ceea ce reflecta, poate, o carenţă în cunoştinţele de teologie biblică ale vorbitorilor. Da, există riscul să vedem forme şi structuri acolo unde nu există niciuna. Sau să forţăm un text într-un şablon narativ de dinainte stabilit. Dar cred că sunt argumente solide în favoarea integrării naraţiunilor biblice, cel puţin ca fir roşu, într-o poveste cât-de-cât unitară, iar accentul pe care-l pune Wright pe contextul ebraic nu poate fi trecut uşor cu vederea. Deci, din nou la nivelul enoriaşului, în ce măsură acceptăm o anumită schemă biblică integratoare?
În fine, doar ca o observaţie, cred că miezul prelegerii l-a constituit ideea substituţiei reprezentative ca model premergător, integrant şi fundamentat în Scriptură al diferitelor metafore ale ispăşirii, şi nu atât critica tăioasă, dar pertinentă a situaţiei prezente — am platonizat escatologia, am moralizat antropologia, am păgânizat soteriologia.
1. Introducere
1.1 O sarcină comună — să cunoaştem mai bine Biblia
„[…] engage together in the constant effort to get to know the Bible better in order to better worship God and serve him in tomorrow’s world. That has been my lifelong aim.” [min. 12:45]
1.2 Puterea revoluţionară a crucii
„This event was after all the horrible, brutal, obscene denial of all that is good and lovely and beautiful in the world. It represented the victory of raw power, political and military power, over the rumor of a different kind of power, […] the power of humble love.”
„There is the Revolution in a nutshell: The crucifixion, a typical act of imperial brutality, was quickly seen as the greatest possible act of divine love.” [17:30, s.n.]
„The cross of Jesus, despite of its horror, and in fact perhaps because of its horror, speaks powerfully across the centuries and across cultural barriers. It speaks in a pre-articulate way, it is deep like the depths of art and music, deep with the depths of God.” [23:00, s.n.] (mai mult…)
odiseea credinţei 