Weekendul trecut, în timp ce citeam în Christianity Today un articol interesant (şi incitant) despre teologia Apostolului Pavel, am descoperit un citat din John Stott.
Stott — un nume definitoriu pentru ce înseamnă astăzi mişcarea evanghelică — a păşit peste Râu săptămâna trecută ca să fie împreună cu Cristos, înaintea căruia a aşternut , de la bun început, întreaga sa viaţă.
În citatul din CT, Stott identifică neglijarea aspectului comunitar al vieţii creştine şi, totodată, rămânerea la dimensiunea individuală a mântuirii drept una dintre deficienţele (în original, blind spots) esenţiale ale evanghelicilor.
Ascultaţi ce spune, cu voce blândă, dar hotărâtă, “unchiul John” (Noua societate a lui Dumnezeu, trad. SMR, 1979, Wheaton IL, Prefaţa autorului):
Una dintre principalele noastre deficienţe evanghelice este neglijarea importanţei centrale a Bisericii. Noi tindem să proclamăm mîntuirea individuală fără a trece apoi la comunitatea mîntuită. Noi punem accentul pe faptul că Isus Cristos a murit pentru noi “ca să ne răscumpere de orice fărădelege” şi nu accentuăm faptul că El a murit ca “să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui”. Noi ne considerăm mai mult ”creştini” decît “oameni ai bisericii” şi mesajul nostru este mai mult vestea bună cu privire la o viaţă nouă, decît vestea bună cu privire la o societate nouă. Nimeni, după ce a citit cu atenţie Epistola lui Pavel către efeseni, nu poate susţine concepţia unei Evanghelii private.
odiseea credinţei 
august 2, 2011 at 1:11 am
[…] https://odiseeacredintei.wordpress.com/2011/08/01/john-stott-despre-individualism-si-biserica […]
august 2, 2011 at 4:03 am
Excelenta observatia lui Stott si, vai, atat de adevarata pentru evanghelicii romani… Si cand se incearca atragerea atentiei asupra bisericii, aceasta este deturnata inspre biserica – organizatie si nu spre Biserica – organism.
septembrie 5, 2011 at 9:18 am
Biserica lui Hristos ARE o organizatie (ierarhie bisericeasca formata din episcopi, presbiteri si diaconi); nu ESTE o organizatie.
A se face diferenta intre „a fi” si „a avea”.
Iar „a fi” presupune mai mult decit „a vrea”.
august 2, 2011 at 10:15 am
De acord, Mihai, ca observatia lui Stott se potriveste bine etosului evanghelic romanesc. Oare din cauza ca ne definim, adesea, in antiteza cu gandirea ortodoxa din jur, unde aspectul comunitar are prioritate?
David Bebbington zicea intr-un interviu din 2003 ca nu ar adauga, totusi, individualismul pe lista trasaturilor caracteristice miscarii evanghelice, conversionism-crucicentrism-activism-biblicism, deoarece un mare numar de evanghelici sunt comunitarieni (“extraordinarily communitarian”). Stott pare sa afirme altceva – e adevarat, cu mai multi ani in urma.
De unde ar trebui sa porneasca solutia? De la cum il citim pe Pavel, de la cum vedem rostul Bisericii in lume? O biserica cu impact global? 😉 Declaratia de la Laussane?
septembrie 5, 2011 at 9:09 am
a fi comunitarieni nu inseamna a fi (sau a face parte din ) in Biserica lui Hristos; toate religiile crestine si necrestine au o oarecare viata comunitara ceea ce nu le defineste ca Biserica.
Adevarul e ca John Stott remarca problema (individualismul evanghelic) fara sa dea o solutie reala. Diagnosticul nu presupune si vindecare.
Solutia e in afara miscarii evanghelice dat fiind ca evanghelicii sunt individualisti prin insasi natura lor: „me and Jesus”.
septembrie 8, 2011 at 6:21 pm
Ana,
Nu contest solutia dumneavoastra (presupunand ca va referiti la Biserica Ortodoxa) insa eu unul nu m-as grabi sa arunc pruncul odata cu apa din copaie. Cred ca generalizarea pe care o exprimati asa de categoric, “evanghelicii sunt individualisti prin insasi natura lor”, nu este nici corecta si nici dreapta. In ce priveste lucrarea lui John Stott cred ca a facut mult mai mult in directia vindecarii decat sa puna un simplu diagnostic.
septembrie 26, 2011 at 12:20 pm
Mesajul lui ” Stott identifică neglijarea aspectului comunitar al vieţii creştine şi, totodată, rămânerea la dimensiunea individuală a mântuirii ….Noi punem accentul pe faptul că Isus Cristos a murit pentru noi “ca să ne răscumpere de orice fărădelege” şi nu accentuăm faptul că El a murit ca “să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui”. Dar cum se poate curati un popor chind in fruntea Bisericii ajung astfel de persoane care ishi expun scopurile firesti mai presus de puterea slujirii ;
[link cenzurat]
Si ele continua astfel;
[link cenzurat]
Insa descoperirile continua si tot nu se ajunge la starea de smerenie si o adevarata slujire dupa cum se expune in puterea reclamei;
[link cenzurat]
Timpul trece si apele se cred ca sint limpezite si se mai poate face o evangehlizare astfel;
[link cenzurat]
[email cenzurat]
[link cenzurat]
dar mai intervin si alte probleme;
[link cenzurat]
Si totul se face sub pretentie uitind de mesajul scris in SFINTELE SCRIPTURI;Galateni 5 ;”24Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
25Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
26Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”Pretentiile si inselaciunile facute la intuneric azi se expun la lumina si astfel se demonstreaza ca multi se implica in domeniul spiritual pentru confortul si succesul lor firesc ,financiar si putere de lux ,incalchind astfel porunca divina de a fi sfinti si neprihaniti Efeseni 4 cu 22 la 32.
octombrie 3, 2011 at 11:49 am
Aveti dreptate in legatura cu curatia care ar trebui sa ne caracterizeze ca si popor rascumparat al lui Dumnezeu. Insa nu cred ca situatia prezenta, incluzand coruptia unor lideri ai bisericii, se poate rezolva prin acuze publice. Din acest motiv am cenzurat trimiterile din mesajul dumneavoastra.