Weekendul trecut, în timp ce citeam în Christianity Today un articol interesant (şi incitant) despre teologia Apostolului Pavel, am descoperit un citat din John Stott.

Stott  un nume definitoriu pentru ce înseamnă astăzi mişcarea evanghelică  a păşit peste Râu săptămâna trecută ca să fie împreună cu Cristos, înaintea căruia a aşternut , de la bun început, întreaga sa viaţă.

În citatul din CT, Stott identifică neglijarea aspectului comunitar al vieţii creştine şi, totodată, rămânerea la dimensiunea individuală a mântuirii drept una dintre deficienţele (în original, blind spots) esenţiale ale evanghelicilor.

Ascultaţi ce spune, cu voce blândă, dar hotărâtă, “unchiul John” (Noua societate a lui Dumnezeu, trad. SMR, 1979, Wheaton IL, Prefaţa autorului):

Una dintre principalele noastre deficienţe evanghelice este neglijarea importanţei centrale a Bisericii. Noi tindem să proclamăm mîntuirea individuală fără a trece apoi la comunitatea mîntuită. Noi punem accentul pe faptul că Isus Cristos a murit pentru noi “ca să ne răscumpere de orice fărădelege” şi nu accentuăm faptul că El a murit ca “să-Şi curăţească un popor care să fie al Lui”. Noi ne considerăm mai mult ”creştini” decît “oameni ai bisericii” şi mesajul nostru este mai mult vestea bună cu privire la o viaţă nouă, decît vestea bună cu privire la o societate nouă. Nimeni, după ce a citit cu atenţie Epistola lui Pavel către efeseni, nu poate susţine concepţia unei Evanghelii private.

Anunțuri