Sursa foto: AICI
Continuam periplul prin cartea teologului britanic N.T. Wright – Mesia, aparuta la editura Aqua Forte din Cluj in 2007. Cartea este o prezentare populara a cercetarii autorului in istoria crestinismului timpuriu, mai exact felul in care intelege persoana lui Isus din Nazaret.
Puteti citi postarile anterioare AICI.
Pilda semanatorului (sau a semintei, dupa unii comentatori) din capitolul 4 in Evanghelia dupa Marcu este interpretata in mod traditional ca o ilustratie a diferitelor moduri in care oamenii raspund la vestirea Evangheliei. Am auzit-o de nenumarate ori la servicii de evanghelizare, incheiata in ton mustrator si indemnand la cercetare de sine: nu cumva inima ta e ca pamantul stancos sau entuziasmul e doar de moment sau grijile si pofta lumii te fac sa-l respingi pe Cristos?
Pentru Wight, insa, aceasta pilda este in primul rand o metafora a sfarsitului robiei: Dumnezeul lui Israel isi “seamana” din nou poporul in tara sa dupa ani lungi de instrainare. Cel putin in acest mod trebuie sa o fi inteles cei din vremea lui Isus.
Aici ar trebui – ca buni crestini ce suntem – sa ne oprim, sa luam o gura de aer si sa ne intrebam: Este hermeneutica lui Wright gresita? Sau ne-a scapat ceva esential cand am citit acelasi pasaj din evanghelie?
Este adevarat ca pilda – care apare in fiecare evanghelie sinoptica, Matei, Marcu si Luca – are cateva elemente care fac interpretarea ei dificila, fapt cunoscut de majoritatea comentatorilor biblici. De exemplu, care este rostul citatului din cartea lui Isaia, intre textul pildei si talmacirea ei? De asemenea, pilda este printre putinele rostite de Isus careia i se da o explicatie si nu una oarecare, ci alegorica, in ciuda reticentei biblistilor moderni de a interpreta alegoric pildele Domnului.
Voi prezinta pe scurt argumentele si concluziile la care a ajuns Wright, lasand cititorul sa hotarasca asupra greutatii lor.
Ce a intentionat Isus sa comunice prin pilda semanatorului?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare Wright porneste de la pasajul din Isaia 6:9-13, citat de Isus imediat dupa rostirea pildei. Apoi exploreaza lumea de idei a Vechiului Testament – izvor bogat pentru iudaismul primului secol – incercand sa gaseasca analogii intre limbajul/structura pildei si anumite elemente stilistice din VT.
Analogia 1: Limbajul profetic despre intoarcerea din robie (cartea lui Ieremia) include printre alte figuri de stil imaginea lui Dumnezeu care „isi va semana din nou poporul in tara sa”. (pag. 33) In cartea Isaia imaginea semanatului si secerisului este folosita ca “metafora dominanta pentru marea lucrare a noii creatii pe care Dumnezeu o va realiza dupa intoarcerea din robie”. (33)
Analogia 2: Pilda isi are originea in traditia apocaliptica, care o gasim, de exemplu, in cartea Daniel. Statuia cu picioare de lut din visul imparatului Nebucadnetar este sfaramata de o piatra desprinsa din munte, “care la randul ei devine un munte mare care umple intreg pamantul”. Dupa cum piatra simbolizeaza punctul culminant al istoriei Israelului, cand acesta va fi reabilitat, tot asa rodul inzecit care il aduce samanta cazuta in pamant bun ar indica spre acelasi eveniment escatologic.
Folosind aceasta schema hermeneutica, Wright raspunde la intrebarea de mai sus in felul urmator: Isus a vrut sa dea de inteles ca –
- Exilul a luat sfarsit, Yahve isi seamana din nou poporul in tara sa.
- Contrar asteptarii populare, Imparatia vine mana in mana cu judecata.
Reabilitarea lui Israel nu este inclusiva – majoritatea poporului va fi judecat pentru neascultare de Dumnezeu (vezi Isaia 6:9-13). “Ramasita”, samanta sfanta anuntata de profeti sunt cei care “au urechi sa auda” cuvintele lui Isus ( „Cuvantul” din explicatia pildei, agent al lui Yahve in creatie) si care vor constitui, impreuna cu el, noul Israel.
- Imparatia vine in chip tainic, nu cu mare pompa.
Taina (mysterion, v.11) Imparatiei semnifica o realitate ce nu poate fi inteleasa de mintea omeneasca, decat atunci cand Dumnezeu hotaraste sa o reveleze. O alta explicatie data motivului tainei este politica – “pentru ca altfel, politia secreta ar fi alertata”. (35)
- Imparatia anuntata de Isus si reprezentata in pilda prin samanta cazuta in pamant bun trebuie inteleasa in contrast cu celelate variante politico-teologice ale vremii: chietistii, irodienii si zelotii. Mesajul lui Isus este subversiv, un atac indirect la adresa celorlalte optiuni.
Pe scurt, pilda este un fel de comentariu-provocare a lui Isus despre propria-i misiune. Dumnezeu isi instaureaza Imparatia acum, in si prin intermediul lucrarii lui Isus. Audienta este provocata sa se alature acestei viziuni despre imparatie sau sa o respinga in favoarea altora. Dupa raspunsul lor vor fi judecati.
Folosind aceeasi hermeneutica, Wright interpreteaza pilda fiului risipitor (Ev. Luca cap. 15) ca fiind un mesaj “despre robie si restaurare”, fiul care se intoarce acasa fiind poporul Israel. Isus a spus-o tocmai pentru a “sublinia un lucru, si anume ca intoarcerea din robie avea loc in si prin lucrarea Sa”. (34) Fratele mai mare ii reprezinta pe cei ce se opun intoarcerii din robie – fariseii si carturarii din jurul lui Isus – care “raman orbi pentru ca evenimentele nu se potrivesc cu asteptarile lor”. (35)
“[Pilda] nu a fost o ilustratie generala despre adevarul vesnic al iertarii lui Dumnezeu, desi ar putea fi inteleasa si din aceasta perspectiva”. (34)
Ce parere aveti despre modul in care N.T. Wright interpreteaza aceste doua pilde? Arunca mai multa lumina asupra persoanei Domnului sau ne indeparteaza de “adevaratul” Isus Cristos?
(Pentru predicatori sau aspiranti) Ati folosi o asemenea interpretare in biserica sau intr-un grup de studiu biblic?
odiseea credinţei 
februarie 11, 2010 at 5:31 am
Chestia cu aruncatul luminii suna usor retoric,innit?
Sau redundant. Daca am sti cum arata „adevaratul Isus” nu am mai avea nevoie de o noua lumina. Poate daca folosim o alta pilda (avem deja inflatie) lumina de sub obrocul lui Wright are valoarea efectului ei asupra practicii crestine. Valoare care nu ma tine de stiinta (teologie) decat in faza ei primara de observare/culegere a datelor.
Pe de alta parte, prezentarea lui Isus asa cum o inteleg EU (si tu si el)Celuilalt tine de ABC-ul relatiilor umane sanatoase care trebuie sa se bazeze pe sinceritate. Aici poti include si miturile acumulate de-a lungul vietii si istoriei despre persoana lui Isus. Altfel vei transmite un adevar relativ, temporar, personal care va fi doar masca in spatele careia iti ascunzi frica de necunoscut.
Un viitor aspirant 🙂
februarie 11, 2010 at 11:37 pm
Asa-i, Sam, intrebarea cu lumina ascunde o ironie, e o provocare, o scuturare din cuib caldut. Presupune ca unii cititori ar putea crede ca au acces la cunosterea absoluta a lui Isus, orice interpretare diferita de a lor fiind periculoasa si deci interzisa.
Subscriu la testarea teoriei prin practica (ca doar ne leganam intre pragmatism si existentialism) si Wright nu scapa ocazia sa spuna ce efect benefic a avut investigatia istorica a lui Isus asupra trairii si uceniciei sale. Personal “simt” cu el, dar nu cred ca o sa-i convinga pe multi, mai ales pe cei cu inclinatii pietist-anistorice.
De-acord cu sinceritatea ca baza a relatiilor sanatoase, se aplica si la proclamarea lui Cristos.
Dar nu-i usor (si poate nici de folos) sa incluzi “miturile acumulate de-a lungul vietii si istoriei”, depinde de situatie. Daca se converteste vreo unul la ideile lui Reimarus sau Wrede? Sau Wright? 🙂 Poate tocmai teama de competitie pe piata ideilor ii face pe unii sa evite aceasta. In schimb, rastalmacirea in scop apologetic inca se practica in discursul crestin, e mai la indemana sa construiesti un om de paie decat sa te straduiesti sa-l intelegi pe celalalt.
februarie 16, 2010 at 8:28 pm
Isus fiul lui Iosif, a orcarui Iosif, nationalist ca orcare alt nationalist, vede renasterea poporului cum o vede orcare alt lider nationalist din orice vreme sau spatiu. Eu vad pilda Semnatoruli ca o axioma la renasterea mental a unei natiunii sau a unei societati; unde schimbarea nu poate avea loc niciodata in momoentul rostiri teoriei, prin cei care asculta mesajul sau prin cei care conduc tara, socetatea sau biserica.
Este interesant pioneratul acestui Isus, care vede transforamrea undeva in viitorul indepartat, intre timp ce probail toti alti lideri de opinie ai vremi emiteau teorii petru acum. Pentru el, acest “acum” este doar un momentul al semanari conceptului de renastere, dar nu si momentul infaptuiri ei; motiv pentru care nici nu este interest daca este intales de toata audienta sau ba.
E bun “right” asta, pentru ca iti da posibilitatea sa vorbesti despre multe alte lucruri pe care in mod obisnuit nu o poti face. Am senzatia ca sunt mult mai la dreapta de cat el in interpretari, nu stiu daca e bine sau nu.
Cel mai interesant lucru de departe cu privire la pilda aceasta, nu sta in parabola ei, ci in analiza pe care a facut-o Isus la natiune, mai inainte sa emita pilda. Tot ce vazut la lideri la dezamagit; nu a vazut in ei nici un potential pentru o schimbare, motiv probabil pentru care nu a cautat sa urmeze un parcurs scolastic si de integrare printre cei care ardeau tamie la templu – iarasi o interpretare de a mea.
Imi pare nebunesc sa abordezi astfel de interpretari, nu cred ca e nimeni care sa te intaleaga; pari un nebun de legat sau delegat sa faca revolutie. Nu recomand.
octombrie 7, 2013 at 12:27 am
Adi- e interesanta perspectiva ta sociologica despre cum e “semanata” schimbarea. E plauzibil ce zici, dar nu bag mana-n foc ca Isus se gandea exact la asa ceva… si nu cred ca nici Wright 😉 In capitolul despre simboluri comenteaza intrebarea daca Imparatia vestita de Isus e prezenta sau viitoare iar raspunsul e in linie cu escatologia inaugurata a lui George E. Ladd – “already but not yet”.
Despre liderii de la Templu – Isus le ofera o sansa cel putin in teorie, dupa Wright: sa renunte la agenda lor si sa subscrie la a sa. Pentru cei care continua in directia lor nu mai ramane decat judecata.
noiembrie 11, 2010 at 3:48 am
In principiu, ce vad eu din disputa asta e provocarea lansata mandrei noastre hermeneutici: avem pretentia ca folosind niste instrumente care se invata pe la seminarii teologice sau in unele facultati de profil uman ajungem sa descoperim „mesajul real” al textului.
Partea cea mai dificila pentru noi, cei de astazi, este ne punem in papucii celor care au auzit pentru prima data pildele, sa intelegem cum razbatea mesajul lui Cristos in contextul acelui veac – oricate carti de istorie vom citi, acest context va avea taine pentru noi si e neintelept sa pretindem ca il putem cunoaste cu adevarat, in intregul lui.
Este foarte posibil ca Wright sa aibe dreptate; odata cu trecerea timpului sensul original al pildelor s-a diluat in contexte care nu se mai „brodeau” cu situatia din vremea lui Isus.
Partea trista este ca acum am mers mult prea departe ca sa putem recunoaste ca ar trebui sa reconsideram unele lucruri; e mai simplu sa il anatemizam pe Wright si pe altii ca el, care au indraznit sa ne propuna moduri diferite de a gandi decat cele cu care ne-am obisnuit …
octombrie 7, 2013 at 12:28 am
Dyo- cu scuzele de rigoare pentru haul temporal dintre comentariul tau si raspunsul meu (idem pentru Adi, mai sus), sunt de acord ca e dificil sa reconstitui cum sunau pildele in auzul audientei de atunci si, poate si mai greu, ce a intentionat Domnul. Subscriu la o hermeneutica smerita! Totusi, nu vad deloc deplasata intreprinderea lui Wright de a propune un model care sa explice cat mai bine (complet si coerent dpdv istoric) “datele” din evanghelii si sa arunce (mai multa) lumina asupra motivatiilor lui Isus.