• Prefaţă "Mesia" de N.T. Wright, Editura Aqua Forte, Cluj 2007
  • Cap. 1: Persoana istorică a lui Isus
    • Necesitatea studiului
    • Noi deschideri în cadrul studiului
    • Piste false în cadrul studiului
  • Cap. 2: Împărăţia
  • Cap. 3: Simbolurile
  • Cap. 4: Mesia Cel crucificat
  • Cap. 5: Isus şi Dumnezeu
  • Cap. 6: Învierea
  • Cap. 7: Spre Emaus, într-o lume postmodernă
  • Cap. 8: Lumina lumii

=====================================

Cât de important este studiul istoriei antice pentru viaţa unui creştin ?

Răspunsul lui Tom Wright, specialist fiind în istoria primului secol, era oarecum de aşteptat : Foarte important !

De ce ? Deoarece atât ucenicia creştină (urmarea zilnică a lui Cristos) cât şi misiunea (vestirea lui Cristos altora) sunt puternic influenţate de integritatea istorică a discursului despre Isus.

Dar cineva ar putea întreba : De ce e nevoie să ne batem capul cu istoria Palestinei când îl avem pe Isus prezentat atât de clar în Evanghelii ? Nu este îndeajuns rugaciunea facută cu credinţă şi citirea zilnică a Bibliei sau participarea la Sfânta Liturghie ?

Tocmai aici e problema, când citim un text îl interpretăm, fie că suntem conştienţi de asta sau nu. Cel mai adesea ne apropiem de text cu o sumedenie de presupoziţii şi idei preconcepute (pe cei care spun că sunt “obiectivi” îi rog să se mai gândească odată) şi ne trezim că-l vedem pe Isus îmbrăcat în haine de hippy, sau blond-înalt-cu ochi albaştri, etc. Încadrarea textului în contextul vremii respective funcţionează şi ca un mecanism de protecţie împotriva devierilor hermeneutice.

Pe parcursul cărţii, Wright aminteşte în repetate rânduri că diferite tradiţii interpretative creştine s-au îndepărtat, mai mult sau mai puţin, de înţelesul intenţionat de autorii Evangheliilor, tocmai prin neglijarea cadrului istoric al scrierilor.

“Conţinutul acestei cărţi va dezvălui modul în care […] tradiţiile creştine au deformat adesea radical imaginea lui Isus din Evanghelii şi cum, doar printr-o cercetare istorică solidă, vom putea avea acces la o înţelegere mai apropiată [în engleză: a fuller comprehension, nota mea] de sensul originar al Evangheliilor.” (pag. 5)

Tonul acesta polemic s-ar putea să-i supere pe unii, văzându-l drept o dovadă de aroganţă: cum de toate tradiţiile de până acum au greşit şi taman Wright s-a găsit să vină cu varianta corectă ?

Eu zic să avem răbdare şi să cercetăm toate datele aşternute pe masă de episcopul de Durham. Poate ajungem la concluzia că Wright a greşit, însă beneficiul care-l putem obtine din acest studiu va fi (re)analizarea şi, sper, creşterea propriei credinţe.

Revenind la obiectivele amintite în prefaţa cărtii, înţelegerea persoanei şi învăţăturilor lui Isus în contextul lor istoric va influenţa modul în care ne raportăm la lumea numita “postmodernă” din jur. Modelul lui Wright pentru relaţia credinţă-cultură este clar unul de dialog şi de transformare : mesajul creştin trebuie să modeleze lumea, nu să se izoleze faţa de ea.

Pe de-o parte, trebuie să renunţăm la a compartimentaliza viaţa de credinţă : duminica suntem sfinţi la biserică, iar la locul de muncă “reconstruim turnul Babel” (pag. 6). Suntem provocaţi să regândim “ce înseamnă, în practică, loialitatea faţa de Cristos” (pag. 6). Iar aceasta se face mai întâi studiind ce a însemnat Isus pentru cei din vremea lui ca să putem, mai apoi, să ne relaţionăm în mod similar la generaţia de azi.

Pe de altă parte, Postmodernitatea nu trebuie sa fie un bau-bau pentru creştini, care să ducă la reacţii defensive, ci un prilej de reevaluare a poziţiei şi la găsirea de “noi responsabilităţi şi deschideri” (pag. 6) prin angajare culturală. Wright dedică ultimele două capitole ale cărţii pentru dezvoltarea acestor idei.

Data viitoare continuăm cu oportunităţi şi piste false din Quest-ul (căutarea, investigaţia) persoanei istorice a lui Isus, mai exact modul în care acest curent de studiu istorico-teologic este văzut de Wright.

Update: Un bun prieten, care studiază istoria ideilor la University of Chicago, mi-a atras atenţia că obţinerea sensului originar al Evangheliilor e o himeră, căutarea unei esenţe pure fiind sortită eşecului. Avem acces doar la o istorie a “efectelor”. Adaug la comentarii o parte din emailul primit de la el. Care este opinia dumneavoastră ?

ă
Anunțuri