Destul de puţini oameni pun la îndoială faptul că Isus Cristos a existat ca şi persoană istorică. Părerile se împart, însă, când e vorba despre cine a fost El şi ce reprezintă pentru fiecare din noi.
În cartea The Challenge of Jesus, renumitul istoric şi teolog britanic N. T. (Nicholas Thomas) Wright îşi propune să prezinte pe scurt şi într-o manieră accesibilă rezultatele studiului său asupra persoanei lui Isus din Nazaret. Mai mult decât atât, în ultimele capitole, autorul trece la aplicaţia practică a celor prezentate, încercând să ne sugereze cum ar trebui să-l urmăm pe acel Isus într-o lume postmodernă.
Cartea a apărut în limba română sub titlul Mesia la editura Aqua Forte din Cluj (2007) în traducerea profesorului Dorin Axente. Pe parcursul prezentării carţii voi folosi citate din această ediţie, având totodata permisiunea traducătorului şi a editorului de a folosi unele expresii în traducere proprie – atunci când consider că ar arunca mai multa lumină asupra textului original.
Un autor controversat
Fără doar şi poate, Tom Wright – Episcop de Durham în Biserica Anglicană – este o personalitate controversată atât în lumea academică cât şi în cea religioasă, ideile sale stârnind dezbateri aprinse şi luări de poziţie radicale. El insuşi a recunoscut în mai multe rânduri că este văzut de unii ca un “fundamentalist” în ce priveşte înţelegerea istoriei, pe când alţii îl consideră un “liberal”, dacă nu chiar eretic, în ideile sale teologice.
Un prieten m-a întrebat de ce am ales să prezint una din cărţile lui Wright când ştiu bine că este un teolog controversat ? I-am răspuns că apreciez în mod deosebit ancorarea sa în studiul riguros al istoriei, mai ales cu privire la învierea în trup a Domnului Isus Cristos. Nu sunt întru totul de-acord cu Noua Perspectivă asupra lui Pavel popularizată de Wright (între timp am citit mai multe despre aceasta încercând să văd argumentele părţilor şi să nu fiu automat de partea criticilor săi reformaţi). Salut însă accentul pus pe necesitatea studiului contextului iudaic pentru înţelegerea persoanei lui Isus.
Ca să destindă atmosfera conferinţelor la care este invitat, Tom Wright obişnuieşte să glumească spunând că probabil cam 20% din ideile sale sunt greşite. Problema este că e foarte greu să spună care parte, aşa că lasă audienţa să hotărască.
Unii mucaliţi spun că este prea indulgent cu sine oferindu-şi o marjă de eroare de … numai 20 de procente. Trecerea timpului va decide acest fapt, dar este posibil ca peste ani să se vorbească despre el ca despre un Barth, un Moltmann sau un Pannenberg al începutului de mileniu. Influenţa pe care Wright o are deja în lumea teologică contemporană este un fapt incontestabil şi ca atare, consider că se merită efortul de a-i cunoaşte gândirea, chiar dacă numai prin lecturarea cărţii Mesia.
Structură şi stil
Capitolele cărţii sunt aranjate în jurul a câtorva întrebări care formeaza un fel de coloană vertebrală a studiului lui Tom Wright :
- IUDAISMUL: Cum se încadrează mesajul şi persoana lui Isus în contextul mai larg al culturii iudaice din Palestina secolului I ?
- ÎMPĂRĂŢIA: La ce se referea si ce urmărea Isus prin predicarea Sa despre venirea Împărăţiei lui Dumnezeu ?
- CRUCEA: De ce a murit Isus ? Ce a intenţionat când s-a dus la Ierusalim şi a fost răstignit ?
- BISERICA: Cum de a apărut Biserica Primară şi de ce a luat forma pe care a avut-o ?
- APLICAŢIA: Cum ne afectează pe noi toate aceste lucruri ? Cum ar trebui să trăim în lumina cunoaşterii lor ?
O bună parte din Mesia este de fapt o distilare a câtorva capitole dintr-o altă lucrare a lui Wright, Jesus and the Victory of God (JVG, 1996) – al doilea volum într-o serie de şase, reunite sub emblema Christians Origins and the Question of God. Până acum au fost scrise doar trei – despre poporul Israel, despre Isus şi despre Înviere – al patrulea urmând să apară în curând şi prezentând gândirea Apostolului Pavel.
Pe parcursul cărţii, Wright face referinţă la pasaje din JVG, recomandând-o celor care vor să aprofundeze cele deja spuse. JVG (şi dealtfel întreaga serie) este scrisă cu rigoare academică, însă jargonul de specialitate poate constitui o barieră în calea cititorului de rând.
Patru din cele opt capitole ale cărţii sunt transcrieri ale unor discursuri ţinute cu diferite ocazii, retuşate şi adaptate pentru a fi publicate într-o carte. Ca urmare, putem observa atât străduinţa autorului de a-şi prezenta ideile pe înţelesul nespecialistului în teologie, cât şi o verbozitate şi o uşoară redundanţă în exprimare, inerente unei prezentări orale.
Un alt aspect care ar putea îngreuna lectura este lipsa unor explicaţii legate de metodele folosite în investigaţia istorico-teologică. Tom Wright îşi prezintă metodologia pe larg în primul volum din seria despre Origini, dar cititorul neavizat poate foarte uşor să rămană fără răspuns la întrebarea de ce autorul foloseşte o anumită metodă şi nu alta. Voi incerca, acolo unde este nevoie, să explic ce se află în spatele afirmaţiilor sale.
Ca metodologie generală, Wright adoptă realismul critic ca şi model de cunoaştere (în ultimul capitol ni-l propune sub forma unei “epistemologii a dragostei”) şi foloseşte tehnici de critică narativă şi analiză a worldview-urilor pentru a pătrunde în lumea fascinantă a primului secol printr-o interpretare adeseori originală a textelor biblice.
În ansamblu, Mesia este o carte provocatoare (în sensul bun al cuvântului) care ne scoate din comoditatea şi, uneori, blazarea cu care abordăm credinţa creştină, punând adevăruri neschimbatoare într-o nouă lumină şi sădind în noi dorul pentru o trăire dinamică şi plină de sens.
Trei obiective
În încheiere voi da trei citate din prefaţa cărtii, urmând să pornesc de la ele data viitoare în călătoria noastră prin cartea lui N.T. Wright :
“Există trei lucruri care ma preocupă în această carte. Primul se referă la integritatea istorică a discursului despre Isus. […] Nu avem libertatea de a fabrica un alt Isus, tot aşa cum nu putem susţine faptul că, având Evangheliile Noului Testament, cunoaştem tot ce este necesar despre Isus.” (pag. 5, sublinierea noastra)
“Al doilea lucru care mă preocupă se referă la acea ucenicie creştină care pledează pentru o înţelegere a adevăratului Isus. […] Deseori, am redus la tăcere mesajul distinct al lui Isus, remodelându-l după chipul nostru şi, apoi, întrebându-ne de ce spiritualitatea noastră s-a golit de conţinut şi de acea putere transformatoare de viaţă.” (5, s.n.)
“În al treilea rând, sunt preocupat în mod special să aşez în mâinile şi inimile generaţiei viitoare de creştini intelectuali nu doar un model de misiune, ci şi motivaţia pentru acea misiune menită să transforme lumea noastră cu puterea Evangheliei lui Isus.” (6, s.n.)
aprilie 27, 2009 at 7:57 am
Marcel,
sunt putin in afara tematicii post-ului tau, dar ti-a cazut cumva in mana „Surprised by hope” de NT Wright? Ai reusit sa o citesti? Daca da, ce ganduri ai legate de ea?
aprilie 28, 2009 at 11:47 am
N-am apucat s-o citesc, Filip, doar am rasfoit-o. Mi se pare ca e mai bine inchegata decat The Challenge of Jesus si probabil ca e, pana acum, cea mai reusita incercare de popularizare a teologiei sale.
Wright te prinde cu argumentatia lui, e un scriitor fascinant. In acelasi timp te da peste cap, te provoaca sa reanalizezi ceea ce crezi si sa-ti descoperi presupozitiile ascunse. Cel mai mare beneficiu care il vad e ca te forteaza sa mergi inapoi la Biblie sa verifici daca-i asa cum zice el (sau altii).
Ii dau dreptate in interpretarea ca “Cerul” va fi probabil o reinnoire a intregii Creatii cu un element de fizicalitate care lipseste din imaginea predicata de la multe amvoane. Ce rost mai are sa vorbesti despre inviere “in trup” daca in ziua de apoi toti vom fi niste stafii plutind eteric intr-un cer de inspiratie platonista?
Cred ca are argumente destul de solide impotriva interpretarii cunoscute privind “rapirea” Bisericii, explicand cum diferite curente de gandire ne-au influentat in a vedea revenirea lui Cristos drept o ocazie de evadare din lumea aceasta care “oricum va arde” – dualismul platonist (via Augustin) plus dispensationalism de inspiratie darby-ana (familiar romanilor evanghelici datorita influentei SBC). Subscriu la indemnul impotriva escapismului si pentru implicarea sociala si grija fata de Creatie.
Nu m-a convins cu descrierea iadului ca o stare de existenta subumana, o pozitie undeva intre cea a chinului vesnic si cea a anihilarii. Nici cu rugaciunile care ar trebui sa le facem pentru/impreuna cu cei morti.
Cred ca pana la urma Wright reuseste sa supere pe toata lumea: si pe catolici (impotriva purgatoriului) si pe protestanti (rugaciuni pentru morti), pe dispensationalisti (impotriva rapirii) si pe amilenisti (fizicalitatea Imparatiei).
Tie ce impresie ti-a facut cartea? Poate scrii cateva ganduri despre ea.
aprilie 28, 2009 at 11:52 am
Marcel,
Inca nu am citit cartea. Este pe lista cartilor de citit pe timpul verii. In timpul semestrului nu am nici un cuvant asupra cartilor ce le citesc. Asa ca lista se face pentru vara. Am cateva carti faine, printre care cea a lui NT Wright. Mersi pentru descriere. Acum am o parere de inceput. Am sa iti scriu dupa ce o termin, probabil pe undeva prin August, cateva impresii.
Filip.